Aceasta este prima legătură semnată de Ioan Domșa pe care am ocazia să o analizez. Îi sunt îndatorat prietenului Bogdan Briscu, care a pus în vânzare pe Anticariatul Historiarum un Triod de Blaj din 1890, cu o legătură splendidă și care mi-a oferit scann-urile prezente în acest articol, spre disecare bibliopegicească.
Conform descrierii domniei sale, legătura măsoară 36,5/25 cm, iar extractele mele grafice for fi coroborate și cu alte ornamente din colecția proprie pentru a putea stabili dimensiunile corect.
Coperta anterioară
Coperta posterioară
Vedere spinală
Vedere ventrală
Legătura este semnată pe coperta posterioară, în partea inferioară a chenarului imprimat în timbru sec, într-un cartuș decorativ: ”Joan Domșa Compactor Blaj”
Pentru clarificarea identității sale, vom analiza pe rând cele 4 elemente ale semnăturii:
1. Blaj. Oraș transilvan cu o bogată tradiție în istoria cărții. Despre istoria tipografiei și legătoriei practicate aici avem cel puțin două surse excelente, ambele ale domnului Cornel Tatai-Baltă (vezi Bibliografia, 1994 și 2023). Fiind o meserie conexă domeniului tipografic, este natural să avem puternice tradiții de legătorii în centrele tipografice istorice, munca de legător fiind executată de meșteri specializați strict pe aceste procedee începând cu perioada modernă.
2. Compactor. În Transilvania nu vom găsi denumirea de ”legător” în niciun document sau sursă istorică, aici fiind preferat termenul de ”compactor”. Termenul este latin, din compingō (a atașa, a lega împreună) și definea înainte persoana care executa munca de legare a cărții premergătoare finisajului sau poleirii (în engleză termenul specific pentru această muncă este ”forewarder”), dar la fel ca și termenul de ”legător” a ajuns să definească specialistul care practică întreg procesul de legare, de la coaserea foilor la poleitura cu foiță de aur.
3. Domșa. Lucrurile sunt din ce în ce mai interesante când ne aplecăm acestui nume deoarece Domșa nu este un legător singular ci o veritabilă dinastie. Deseori meseria trecea de la tată la fiu, dar niciodată nu sunt lucrurile mai clare în boibliografii decât în cazul familiei blăjene Domșa.
În 1816 este atestat compactorul de cărți George Domșa, alături de meșterii Josephus (Iosif) Moldovan și Michael (Mihail) Zeiller, până în 1820. Aflăm că acesta era absolvent al seminarului din Blaj și că a activat atât ca legător cât și ca notar între anii 1816-1870. Fiul său, Isidor sau Izidor Domșa (decedat în 1901) a fost tot compactor. Unul dintre descendenți, Flaviu C. Domșa, a fost pictor, iar în Muzeul de Istorie Blaj se păstrează portretele înaintașilor săi, Ioan, Isidor și George Domșa, la acesta din urmă având și anii vieții: 1789-1871.
4. Joan. sau Ioan, a fost fiul lui Isidor Domșa, decedat în 1920. Fratele său, Aurel C. Domșa, a fost o figură marcantă a culturii blăjene.
ANALIZĂ
Piesele decorative folosite în această legătură sunt de două feluri: matrițe din alamă și unelte de mână. Matrițele de alamă se folosesc în presa de poleit, încălzite și presate și se subîmpart la rândul lor în piese și liniatură. Uneltele de mână se folosesc în presajul manual și se subîmpart și ele în fleuroane, filete, rolete și trasoare, din care avem în prezentul exemplar doar două.
I. MATRIȚE
1. Cruce. Dimensiuni: 98x69mm. Piesă de alamă. Am reprodus acest model pentru uz personal de pe o legătură nesemnată, care urmează a fi analizată aici, și putem afirma că porțiunea centrală nu este solidă, ci hașurată fin. Număr de imprimări: 2 (aur și timbru sec).
2. Colțare. Dimensiuni: 30x30mm. Patru piese de alamă distincte, simetrice, folosite simultan. Număr de imprimări: 2 (aur și timbru sec).
3. Colțare. Dimensiuni: 25x25mm. Patru bucăți de liniatură, simetrice, cu câte 9 flori. Liniatura se compune din multiple piese cu un model consistent, formate din colțare și linii de diverse lungimi și de aceeași lățime, care pot fi montate de către legător în chenare de dimensiuni variabile, pentru păstrarea consistenței decorașiunilor. Aceste patru matrițe sunt parte din chenarul interior.
4. Linii. Lățime: 8mm. Porțiunile mobile care unesc colțarele nr.3 care compun chenarul interior se numesc linii. Au între 1 și 10 flori per modul și se montează colinear, însă din pricina calității imaginilor și lipsei posibilității examinării personale este imposibil de stabilit câte linii au fost folosite. Fiecare ansamblu are câte două imprimări, în timbru sec. O atestare avem în catalogul lui Kastner, 558, însă modelul este comun mai multor gravori:
Chenarul exterior este mult mai clar și delimitările matrițelor sunt mult mai clare. Măsoară în total 335x210 mm și pentru ușurință am compus o schemă a alcătuirii acestuia în imaginea de mai jos:
5. Colțare. Dimensiuni: 66x68mm. Patru bucăți de liniatură, simetrice, imprimate simultan de câte două ori, în timbru sec. (În schemă, nr.1)
6. Linii. Dimensiuni: 37x26mm. Douăsprezece bucăți de liniatură, simetrice, imprimate simultan de câte două ori, în timbru sec. (În schemă, nr.2)
7. Linii. Dimensiuni: 9x26mm. Patru bucăți de liniatură, simetrice, imprimate simultan de câtre două ori, în timbru sec. (În schemă, nr.3)
8. Linii. Dimensiuni: 4x26mm. Două bucăți de liniatură, simetrice, imprimate simultan de câtre două ori, în timbru sec. (În schemă, nr.4)
9. Cartuș. Dimensiuni: 73x8mm. Nu știm dacă este un cartuș gol, în care se plasau litere de presă, sau dacă este o matriță întreagă, cu numele legătorului, dar imprimarea uniformă ne spune că litere și cartușul, precum și restul liniaturii, au aceaași înălțime.
II. Unelte de mână
10. Filetă. Model liniar floral, 8mm lățime, cu borduri externe. Cinci imprimaje pe cotor, în aur, în loc de nervuri. Un model foarte similar, dar nu identic găsim în catalogul lui Kastner, H499:
11. Fleuron. Model floral central, Dimensiuni: 15x15mm. Neidentificat în cataloage, pare un model francez sau german de secol XVIII, gravat manual.
Bibliografie:
Dreghiciu, Doina: Legători de carte consemnați în însemnări olografe de pe tipărituri românești vechi din județul Alba (secolul al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea). Sargetia: Acta Musaei Devensis, XXI-XXIV, Deva, 1988-1991.
Tatai-Baltă, Cornel: Legătorie și legători de carte la tipografia din Blaj în anii 1787-1792, 1795-1821. Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca, XXXIII, Extras, Editura Academiei Române, Cluj, 1994.
Tatai-Baltă, Cornel: Gravorii în lemn de la Blaj (1750-1830), Editura Mega, Cluj-Napoca, 2023.
Imaginile cărții aparțin în exclusivitate Historiarum.
Imaginile graficii extrase îmi aparțin în exclusivitate. Reproducerea se poate face strict pentru uz academic.
Comments
Post a Comment