Legătorul Constantin Alexandrescu a fost un meșter destul de prolific de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului trecut, din București.
În Anuarele Bucureștiului, din 1883 până în 1888 acesta apare drept C.S. Alexandrescu, iar în 1906 îl găsim drept C. Alexandrescu pe Strada Academiei 26.
Majoritatea timbrelor pe care le-a emis figurează cu Const. Alexandrescu.
Singura legătură incertă a lui din umila mea colecție este un ”Cours de Droit Criminel” al lui Georges Vidal.
Legătura este simplă deci ieftină, dar bine realizată tehnic: o optime în marochin cenușiu cu presaj de gren și pânză lăcuită cu presaj.
Cotorul este poleit în foiță de aur, cu 5 nervuri subțiri liniate median cu o linie în timbru sec și marginal cu trei linii în sec, excepție făcând câmpul de autor (II) și cel de titlu (III), liniate cu aur.
Cele 4 câmpuri decorative poartă impresia în aur a unui fleuron central care imită stilul secolului XVII cu fiare line și volute, dar de execuție modernă, toate ușor înclinate în dreapta, care ne spune că maestrul Alexandrescu era dreptaci, dar și ușor grăbit. Pielea fiind ieftină, aurul moderat iar legătura doar pe optime, ne putem imagina că nu a fost o comandă remunerată abundent, de unde și lipsa de atenție în centrarea perfectă a uneltei.
Legătura ar fi rămas pe raftul meu în continuare necercetată, din lipsa vreunei semnături sau timbru, dacă nu aș fi găsit o postare a unui colecționar bibliofil, care a avut bunăvoința de a-mi trimite fotografii detaliate, căruia țin să-i mulțumesc pe această cale: domnului Ștefan Marian-Vlad.
Dânsul a postau un coligat al Istoriei lui Xenopol, care din fericire avea și timbrul, și unealta de mai sus:
O legătură puțin mai decorată, tot în optime, marochin cărămiziu și pânză texturată ocru, cu un chenar imprimat din liniaj de alamă în timbru sec.
Cotorul este mai bogat poleit de această dată: nervurile sunt liniate în timbru sec dar poleite median cu o filetă punctată generoasă, câmpurile de autor (II) și de volum (IV) sunt scrise și liniate în aur și tot în aur este fleuronul central, plasat aici cu mai multă grijă. La cap și picior avem o filetă decorativă în aur iar câmpul VI are deasemenea un ex-libris: Diac(on) P. Popescu.
Timbrul de hârtie albă îl găsim în sfertul stâng superior al forzațului fix al coperții anterioare. Mai jos este o tentativă de îndreptare și clarificare grafică a acestuia:
Const. Alexandrescu
Legător de Cărți
Pasagiul Român No.21
și al
Tipografiei Cărților Bisericești.
Am încercat izolarea și identificarea fleuronului, a cărui urmă măsoară în poleire 29,5 x 9,5 mm, însă nu este prezentă în niciunele din cataloagele mele de fiare de legătorie, însă presupun o gravură germană.
Reconstrucția de mai jos îmi aparține și pe viitor planific o regravare a acesteia.
Studiul de față nu se dorește o urmărire a cabalinelor verzi pe structuri arhitectonice, ci urmărește reconstruirea unui baze implementologice a fiarelor de legătorie asociate legăturilor semnate sau dovedite a fi executate de un anumit atelier sau legător.
Comments
Post a Comment