Librăria Margulies (Focșani): 1-18

 În colecția mea au intrat în ultimii ani mai multe volume provenite din bibliotecile a doi oameni din Focșanii primilor ani ai secolului trecut, toate produse de aceeași firmă: Librăria Margulies.

ISTORIA

Numele este evreiesc: Margulies sau Margulius (cu alte variante extrem de diverse) provine din pronunția așkenază a cuvântului ebraic ”margalith” (מרגלית) care înseamnă ”perlă”, de unde și cuvântul românesc ”mărgăritar” (pe filieră neogreacă).   În anumite cazuri, purtătorii numelui Margulies sau Margulius și-au românizat numele de familie în Mărgărit. 

La începutul secolului, familia Margulies sau Margulius activează în domeniul cărții, mai întâi în Bacău, apoi în Focșani. 

Almanahul Tipografic îl dă pe același H. Margulius ca tipograf, dar și ca librar și legător, între anii 1898 și 1904 cel puțin, în Bacău.

În Focșani nu gasim niciun legător cu acest nume, abia în 1902 găsindu-l pe M. Margulies cu librăria ”Grivița”, evident diferit de H. dar cel mai probabil rude.

 

Gr. Crețu (Tipografiile din Romînia de la 1801 până azi), îl menționează pe H. Margulius în 1880 preluând conducerea tipografiei ”Bacăul” de la Frații Tăutu, în 1868 și în 1886 deschide o sucursală la Târgu-Ocna. In alt loc în text sucursala funcționează cu trei tipgrafi, urmași ai lui Margulies, între 1889 și 1906, (aflăm că din 1888 acesta își retrage teascul) iar în 1892 este atestant ca aducând de la București o presă Augsburg.  

În I. Kara (Obștea evreiască din Bacău, p.35) aflăm numele complet al tipografului, care în anul 1860 deschide prima librărie din Bacău: Herman Margulies.

În Costache Radu (Bacăul de la 1850-1900) găsim informații ceva mai precise:

”Până la 1868 nu era librărie în oraş. Cărţile trebuitoare pentru elevii din şcoli se aduceau de la librăriile din Iaşi sau Bucureşti de către directorii de şcoli sau de vreunul din profesori, şi aceştia le vindeau elevilor. Legatul cărţilor se făcea de vreun preot sau dascăl cu tartaji. Mai cu seamă preotul Gh. Albu făcea aşa legătură, el mai făcea şi potcapuri pentru preoţi.

La 1868 H. Margulius înfiinţă cea dintâi librărie, pe care o înzestră cu toate cărţile de şcoală şi cu toate cele necesare şcolarului. El înfiinţă tot atunci şi o legătorie de cărţi, însă tot cam primitivă. După vreo câţiva ani încercară şi institutorii să deschidă o librărie. Au deschis-o, dar nu a avut viaţă lungă.

...

La 1876 se deschise o a doua librărie de M. Haber în tovărăşie şi cu H. Margulius. La 1889 deschise librărie Costache Gavrilescu şi Mihai Vasiliu zis şi Gogălniceanu. Aşa că la 1900 şi astăzi se găsesc în oraş trei mari librării complete: a lui H. Margulius, C. Gavrilescu şi Mihai Vasiliu. Mai sunt şi altele mai mici, însă nu complete ca cele arătate mai sus. Legătoria de cărţi s-a îmbunătăţit de H. Margulius, făcând lucrări bune şi frumoase.”

 

În Anuarul Socec din 1925, în Bacău apare un tipograf și un legător pe nume Margulius H. Moritz pe strada Bacău-Piatra și un librar pe nume Margulius H. Fiul pe aceeași stradă, ceea ce ne duce la concluzia că acest librar, tipograf și legător este unul și același, Herman Moritz Margulies, fiul lui Herman Margulies, de la care preia afacerea sau pe care îl succedează în urma decesului.

 

În Focșani nu fucționează nicio tipografie sau legătorie cu acest nume, dar găsim Librăria Margulius I.M. and Co., dar după cum vedem pe o carte poștală a vremii, titulatura mai corectă ar fi Librăria și Papetăria Margulies J.M. and Co.

Este foarte posibil ca I.M. Margulies din Focșani să fie unul și același cu Herman Moritz Margulies din Bacău, cu o inițială greșită, știind că tatăl său a implementat extinderea afacerii și conducerea sa prin intermediari, sau posibil ca I.M. (Josef? Jacob?) să fie total diferit.

Datele sunt mult prea puține iar numele de Margulies/Margulius mult prea abundent în epoca respectivă în periodice pentru a trage concluzii.

CĂRȚILE

Colecția mea include un total de  volume, serii incomplete și adesea semnate prin ștampilare pe foaia de titlu. Ștampilele sunt mici și discrete, în tuș colorat:

Corelând datele de tipar ale cărților cu numerele de înregistrare, observăm că denumirea simplă este mai veche iar denumirea ”& C-a” (și compania sau companie) este mai nouă, sugerând parteneri ulteriori ai lui Moritz Margulies. Dar am găsit și o excepție, deci e posibil ca uzul ștampilei să fie aleatoriu. 

Legăturile 1-2

Volumele II și III ale lucrării ”Codul Comercial Adnotat” (în 3 volume) de Eftimie Antonescu, 1912 și 1914. 

Legături excepționale, rafinate, în manieră germană tip halfranț: marochin verde cu gren pronunțat, decolorare la cotor, pânză lăcuită, forzaț tipărit și semnătura autorului de tiraj autentic. 

Cotorul are 5 nervuri ornate, câmp de titlu și de autor, la picior ex-librisul posesorului: P. Georgescu. 

Unelte identificabile:

1: Filetă liniară simplă, 0,5 mm, dispusă în timbru sec la cap și picior

2: Filetă liniară simplă, 0,7 mm, utilizată în aur la câmpurile scrise

3: Filetă liniară dublă, 2 mm, utilizată în timbru sec la nervuri.

4: filetă ornamentală geometrică, 1,5 mm, cu modul repetat la 0,5 mm, folosit în aur la punctarea mediană a nervurilor. 

Legăturile 3-5

Volumele III (p.2), și IV (p.1 și 2) din ”Explicațiunea dreptului civil român” a lui Dimitrie Alexandresco (ediția a doua, București, 1912-1914). Legături pe sfert, marochin brun pronunțat, decolorare la cotor, pânză lăcuită roșie, forzaț tipărit și semnătura autorului de tiraj autentic. 

Cotorul are 5 nervuri ornate, câmp de titlu și de autor, la picior ex-librisul posesorului: P. Georgescu. 

Unelte identificabile:

Filetele 2 și 3.

Legăturile 6-7

Volumele III (p.I), și II din ”Explicațiunea dreptului civil român” a lui Dimitrie Alexandresco (ediția a doua, București, 1907,1909). Legături pe sfert, marochin brun deschis cu gren pronunțat, decolorare la cotor, pânză lăcuită gri, forzaț tipărit și semnătura autorului de tiraj autentic. 

Cotorul are 5 nervuri ornate, câmp de titlu și de autor, la picior ex-librisul posesorului: P. Georgescu. 

O noutate este prezența uneltei nr.5: un mic fleuron floral tip evidee, în aur, repetat de 4 ori per cotor:

Dimensiune: 12 x 9 mm

Legăturile 8-9

Volumele I și VI din ”Codul de Comerciu” a lui M. A. Dumitrescu (București, 1904,1905). Legături pe sfert, marochin negru cu pânză lăcuită neagră, forzaț simplu.

Volumul I poartă semnătura misteriosului bibliofil, de unde putem afla și profesia (nu foarte greu de intuit): Panaite Georgescu, avocat. 

Cotor compus din 5 nervuri liniate în sec, câmpul 2 de autor și câmpul 4 de titlu, plus ex-libris.

Unelte identificabile:

Filetele 2 și 3, plus un fleuron inedit, lozange simetric, de secol 19, numit de acum nr.6:

Cataloagele de care dispun nu îl conțin, nici modele apropiate, dar pot intui un gravor german. Posibil Leo Wilhelm, însă până la obținerea unui catalog nu pot face o identificare pozitivă. Înclinația este mereu cu un grad spre stânga, lucru care ne poate indica un finiseur stângaci.

Dimensiune: 22 x 14 mm. 

Legăturile 10-17

Tot Alexandresco cu a sa monumentală explicațiune, însă aici avem volumele , 2, 3, 4, 8, 9 și 10 din prima ediție, (Iași, București, 1886-1914). Legături pe sfert, safian brun închis de calitate joasă cu pânză lăcuită neagră, numeroase escoriații, forzaț simplu și semnătura autorului de tiraj autentic.  Cotor cu același fleuron, nr.6 și filetele 2 și 3.

Primul volum conține două exlibrisuri grăitoare:

Panaite Georgescu, Advocat, Focșani

Acesta este un ex-libris parafă (ștampilă) care are partea superioară tăiată. Fiind la prima legare, acest volum se pare că a fost cumpărat și ștampilat de domnul ”advocat” și abia apoi ghilotinat și legat de domnul Margulies, deci nu a fost cumpărart ca atare gata legat. 

din biblioteca Panaite Georgescu, avocat, 

1899 Iunie 10

    Din nou, am putea fi tentați să credem că de atunci datează legăturea, ceea ce este fals. Toate volumele acestei serii sunt datate pe forzaț în anul 1915, când seria va fi fost complet publicată. Abia apoi domnul Panaite ar fi putut face o vizită domnului Margulies pentru a i le preda, spre legare. 

Legătura 18

”Les Miserables” de Victor Hugo, Hachette, Paris, 1875. Format 180 x 115 x 55 mm. Legătură pe sfert, piele de vițel cognac cu pânză brună, chenar imprimat la presă.  Ex libris: H. Demetrescu

Unelte identificabile:

Filetele 1 și 2, la care se adaugă nr.7, o roletă decorativă cu linie ondulată, lățime 2mm, folosită în aur la decorarea medianei nervurilor.

Legătura nu este semnată în niciun fel însă fleuronul central este cu siguranță cel al lui Margulius, numit mai sus nr.6:

Calitatea pielii de vițel folosită aici ne face să putem observa mult mai bine detaliile fleuronului, pierdute în cazul marochinului și safianului. Mi-am luat libertatea de a reproduce modelul și de a-i îmbunătăți simetria și voi grava unealta la aceeași scară în viitorul apropiat, în semn de omagiu către poate cei mai buni legători din Focșani și Bacău: Hermann și Moritz Margulies. 

Posibili cititori cu cunoștințe mai vaste legate de această familie sau pietre de mormânt să poată face lumină în acest caz la o dată ulterioară, dacă presupunerile mele se dovedesc incorecte. 

Deasemenea, orice alt exemplar cu unelte similare mă poate ajuta să identific mai multe detalii, deci aș aprecia aportul colecționarilor și anticarilor.